News Flash:

Viata, rai pamantesc, cale spre raiul ceresc (I)

17 Octombrie 2009
1125 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
• Ca un tata bun, Dumnezeu a ingradit raiul cu harul divin pentru protectia protoparintilor, dar a lasat si portita liberului arbitru pentru minunata faptura-omul • Timp de 5000 de ani, Dumnezeu a tot aratat lui Adam cat de nefasta, adanca si dureroasa este taina binelui si a raului cand ti-o explici singur, fara Dumnezeu

Omul este cununa creatiei, fiinta superioara din univers. Alcatuirea omului s-a facut prin unirea celor patru elemente (pamant, apa, foc si aer). Nu in ultimul rand, trebuie sa stim ca omul a fost creat "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu." (Gen. 1,26-27) Ca semn al superioritatii sale, Dumnezeu i-a dat ca loc de sedere gradina raiului din care nu lipseau si cele doua surse de trai: sursa terestra pentru trup, pomii raiului, dar si cea duhovniceasca, pentru suflet, care era pomul vietii. Acest pom al vietii este de fapt locul de unde Adam se hranea euharistic in Dumnezeu; mancand se umplea de Duh Sfant si de intelepciune. Ca un tata bun, Dumnezeu a ingradit raiul cu harul divin pentru protectia protoparintilor, dar a lasat si portita liberului arbitru pentru minunata faptura-omul. Omul trebuia sa doreasca binele si starea nestricaciosa, ingereasca. Celalalt pom, al cunostintei binelui si al raului, era in fapt sursa de vietuire in umanitatea profana, fara Dumnezeu. Cand Adam s-ar fi copt duhovniceste pentru a pricepe si taine mai presus de puterea sa ganditoare libera, atunci i s-ar fi descoperit si taina ingerului cazut cu slugile lui, adica Lucifer. Abia atunci si-ar fi dat seama Adam ca nu este singur in univers si ca mai exista cineva care nu este de acelasi principiu cu Dumnezeu. Bineinteles, acela era momentul in care Dumnezeu putea sa-i explice omului ca Lucifer s-a nascut spiritual din taina neascultarii si a mandriei, Dumnezeu creandu-l la inceput ca inger prea frumos, prealuminat, inalta capetenie. Comunicarea cu aceasta fiinta inferioara lui Dumnezeu si potrivnica Lui prin neascultare trebuia facuta la timpul potrivit si numai in prezenta lui Dumnezeu. Omul in Rai s-a bucurat si de privilegiul supunerii naturii dupa voile sale. Asa cum o arata unele pilde patericale despre unii sfinti care au imblanzit natura potrivit cu starea lor, care se numeste de fapt stare adamica (nepatimire). Diavolul pizmuia existenta omului si tainic, in stare de ura si mandrie, a strecurat otrava cuvantului pervertit in inima protoparintilor, in rai, deschizandu-le orizontul limitat al cunoasterii marginite despre bine si rau, aruncandu-i in incertitudine si instabilitate duhovniceasca. Acest aspect se observa in cele spuse de Eva: "dar a zis Dumnezeu ca daca vom manca vom muri". Aici este masura inalta a iubirii divine, inexplicata mintii umane: lipsa interventiei lui Dumnezeu in mod vehement. Dumnezeu nu obstructioneaza lucrarea diavolului. Dumnezeu a lasat libertatea parintilor in Rai sa alerge intr-o clipa la Pomul Vietii, sa manance, sa se incarce spiritual si apoi sa ceara raspuns Creatorului la cuvintele pervertite ale diavolului. Dar ei au epuizat singuri dialogul fatal al caderii din ceresc in pamantesc. De atunci Dumnezeu, timp de 5000 de ani, a tot aratat lui Adam cat de nefasta, adanca si dureroasa este taina binelui si a raului cand ti-o explici singur, fara Dumnezeu. De aceea, dupa cadere, lumea s-a salbaticit, si-a pierdut taina vesnica si harul nestricaciunii si tocmai de aceea din "spini si palamida si prin sudoare" i s-a dat omului puterea de a crea rai din natura cazuta. (Va urma)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1501 (s) | 22 queries | Mysql time :0.031302 (s)