News Flash:

Comoara din maghernite

2 Noiembrie 2007
3737 Vizualizari | 2 Comentarii
Comoara din maghernite
• O dama este citita in fel si chip, dar cea mai buna carte de vizita a ei este... pantoful, pentru ca, in functie de cum paseste sau ingrijeste, ii poate fi vazut caracterul • In Iasi mai sunt cativa cizmari veritabili, desi este o meserie banoasa • Unul dintre acestia, Mihai Bordeianu, de peste 30 de ani repara incaltaminte incat, daca ar aduna tot ce a mesterit, cam jumatate din ieseni ar fi incaltati cu ce a "vindecat" mesterul iesean


Pasii femeilor, unii molatici ori unduiti, altii nervosi sau prea apasati, sunt o buna reprezentare a ceea ce este femeia respectiva in realitate. Dar si barbatii pot fi cititi dupa cum ingrijesc incaltamintea si o lasa cizmarului la reparat. Dar acum, cand majoritatea obiectelor, in opinia posesorilor, nu trebuie sa depaseasca un anumit interval de uzare dupa care sunt aruncate, si aceste interpretari s-au relativizat. Meserii precum cele de cizmar, blanar, dogar, depanatori radio-tv (pentru acele aparate vechi, care de peste un veac nu se mai produc) sunt din ce in ce mai putin solicitate, desi unele sunt foarte banoase. Pe de o parte, unele meserii dispar odata cu ultimii mesteri pentru ca sunt depasite de vremuri, iar pe de alta parte, fiind tot mai pregnanta mentalitatea de "unica folosinta", dispare si necesitatea repararii respectivelor obiecte. Ba mai mult, sunt, de exemplu, acei tenisi made in China care costa fix pentru a multumi cumparatorul 1-2 luni, iar cat despre o plapuma, cine se mai complica sa o faca la comanda cand o gaseste de-a gata. "Orasele erau, pana in perioada interbelica, locuite de foarte multi evrei. Acestia au fost, fara doar si poate, printre principalele surse de unde romanii au invatat mestesuguri precum cizmaria, tamplaria, ceaprazaria si multe altele. Evreii erau detinatorii majoritari ai meseriilor de prin targurile romanesti, inclusiv in perioada interbelica. Ceea ce se petrece acum este efectul avantajelor datorate noilor tehnologii care, practic, inlocuiesc sau elimina definitiv anumite meserii", a precizat cercetatorul in istorie Lucian Lefter.

O pasiune de 30 de ani

"De la 16 anisori fac asta. Cam neam de neamul meu mosteneste aceasta meserie de cizmar. Este o meserie din care se poate castiga un ban. Iar cand se transforma in pasiune, caci mi-e tare draga, ai cea mai mare satisfactie a muncii", arata Mihai Bordeianu, unul dintre putinii cizmari cu adevarat cunoscatori, acum in varsta de 50 de ani. In jumatate de ora, cat a reusit sa povesteasca despre pasiunea si meseria sa, cizmarul si repara si primea alte comenzi, caci, mai ales tinerele nu conteneau sa-i paseasca pragul. "Cizmaria este totul pentru mine, este si meserie si pasiune. Din asta traiesc si tot din asta imi gasesc si pasiunea. Insa aici trebuie sa ai mare grija, sa faci lucrul bine si sa nu bei, multi s-au pierdut din aceasta breasla pentru ca au luat-o pe panta bauturii. Am clienti fideli care de ani buni vin numai la mine. Stau peste program cand este nevoie, cand iti place ceva, te daruiesti meseriei", a precizat mesterul cizmar Mihai Bordeianu. Cizmarul cunoaste foarte bine caracterul oamenilor care-i trec pragul. Unii incearca sa profite, mai ales cei mai instariti, altii, mai ales femeile, isi lasa pantofii intr-o stare jalnica si-i vor ca noi inapoi. Dar sunt si femei care vor pantofii reparati pe loc. Mesterul, cumpatat, le rezolva pe toate astfel incat "dama pleaca in pantof" bucuroasa.



Mos` Ciorpec

Aproape de sediul Asociatiei Vector, tot pe strada Cuza Voda, intr-o casa veche, parca uitata prin primii ani ai vremurilor dinaintea venirii comunistilor, un vechi cizmar, Constantin Boca, de 73 de ani, este unul dintre cei care au invatat meserie de la evreii din Iasi. "Ma duceam, cand eram mic, pe la un cizmar renumit, Moraru, care stia meserie de la evrei. Aici, mosul ma punea sa dau cu matura, sa dau cu carpa pe papuci si din cand in cand imi explica treaba cu cizmaria. Dar nu m-am lasat. Am maturat, am lustruit pantofii si am furat din meseria mosului. Insa viata mi-a rezervat alta meserie, cea de electro-mecanic la Romtelecom. Totusi, in timpul liber reparam pentru colegi, rude, chiar si in armata papucii si cizmele celor ce aveau nevoie de asta. Fiind mai marisor, mergeam pe la evreii din zona Sinagogii, acolo erau tare multi, si mai aflam de la ei anumite smecherii, cum sa tin bine talpa, cum sa cosi fara sa se cunoasca, cum sa cos in 8...Mi-a placut cizmaria ca ma strigau mos Ciorpec cand veneau sa le repar ceva...dar acum, din cauza vederii nu mai fac asta decat foarte rar..", a marturisit cizmarul Constantin Boca. Cat despre dorinta tinerilor de a urma aceste meserii, toti mesterii stiu una si buna: noile generatii nici nu vor sa auda de cizmarie. Un alt cizmar, iesit de aproape 14 ani de pe bancile de la fostul UCECOM, dupa cativa ani buni de lucru in aceasta cooperativa de stat, a abandonat si a preferat sa-si deschida un atelier pe cont propriu undeva pe bulevardul Stefan cel Mare. "De la 18 ani lucrez in acest domeniu si asta pentru ca imi place. Dar multi dintre colegii mei au abandonat cizmarie, fie de jena, fie ca nu castigau, incat acum in Iasi nu sunt mai mult de 25-30 de cizmari. Si dintre acestia nu stiu cati fac si treaba buna", a aratat Ilie N., unul dintre cizmarii ultimei generatii iesite de pe bancile UCECOM. Tot acest cizmar a dezvaluit cum este citita o femeie dupa felul cum sunt roase tocurile la pantofi. "E ca un fel de superstitie, caci pe om il citesti si dupa cum arata. Se spune ca femeile ai caror pantofi sunt rosi pe interior au asa, o tendinta de a schimba barbatii. Ce m-a frapat la inceput a fost faptul ca, in general, femeile bogate isi aduc incaltamintea la reparat fara a o curata cat de putin, ci asa, plina de praf", a adaugat mesterul cizmar.



Omul care aduce lampa

Vechii electricieni s-au imputinat si mai tare. Nu numai ca nu mai au ce repara, dar nici nu mai renteaza. Cu toate acestea, undeva pe strada Cuza Voda, in apropiere de Starea Civila, intr-o camaruta, Ioan Ghigea mestereste vechi aparate radio sau TV. Pe o masuta a mesterului electrician zace un aparat de radio rusesc, Selena, vechi de mai bine de 25 de ani. A reparat la viata sa sute si sute de sisteme integrate sau lampi de radio sau televizoare. "De mic m-a impins curiozitatea sa repar tot felul de aparate. Apoi am facut liceul si o post-liceala la sectia pentru electricieni, dupa care am lucrat 33 ani la Progresul. Am reparat de la primele radio-uri pe lampi, acele Bucuresti 500, Radio Popular, radio cu sisteme integrate, Miorita, Delta, dar si televizoare pe lampi, Dacia, Sirius, Venus, pana la cele cu integrate cum ar fi Olimp, Mondial si multe altele, ca nici nu mai tin minte", arata batranul electrician. Acum, pentru a mai castiga un ban, este pensionar, executa si chei sau yale, dar, la baza sufletul i-a ramas la vechile aparate de radio si TV. "Sunt singurul care mai repara aceste aparate vechi. Ooo, si vin pensionarii si spun ca este o amintire de familie, ca, asa si pe dincolo, dar nu este asa. Pur si simplu nu isi permit sa cumpere alte aparate radio sau televizoare si le aduc la reparat. Dar ma bucur ca pot face asta, caci acesti oameni sunt saraci", arata Ioan Ghigea, acum in varsta de aproape 71 de ani. Oricum, municipiul nu mai are multi mesteri de acest gen, aceasta fiind o meserie care, in timp, cu noile tehnologii, devine un motiv, ca si subiectii respectivi, de istorie.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (2)

roxy  | #21676
articol interesant
Anonim  | #21677
foarte frumos ce se scrie despre cizmari..si foarte adevarat ca poti citi o femei dupa incaltaminte
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2092 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013807 (s)