News Flash:

Reunificarea dupa sase ani a unei familii este amenintata de lipsa locuintei

21 Martie 2001
952 Vizualizari | 0 Comentarii
•O familie de surdo-muti va fi data afara din casa la sfarsitul lunii •In aceasta situatie, cei trei copii, absolut normali, vor fi institutionalizati, insa parintii refuza respectiva alternativa •Datorita lipsei unei locuinte, copii au stat intr-un centru de plasament timp de sase ani •Solutia ar fi un ajutor umanitar in vederea cumpararii unei locuinte, oricat de mici

Disperarea si lacrimile din ochii celor doi soti care nu se pot exprima decat prin limbajul semnelor demonstreaza cat de mult isi iubesc copiii si dorinta lor de a nu se mai desparti de ei niciodata, in ciuda tuturor dificultatilor cu care se confrunta. "Sunt copiii mei si-i iubesc ca pe ochii din cap. Am sa muncesc pana imi cad mainile ca sa am cu ce sa-i cresc dar nu ma mai despart de ei pentru nimic in lume. Ma doare sufletul sa stiu ca acusi ramanem fara locuinta si este posibil ca si cei trei copii sa fie din nou internati intr-un centru de plasament", ne spune, prin intermediul interpretului, aproape plangand, Stefan.
El este capul unei familii care, cu eforturi disperate, a fost reintregita, dupa sase ani in care copiii Cristi (11 ani), Ionut (9 ani) si Andrei (12 ani), datorita conditiilor grele din familie, au fost institutionalizati intr-un centru de plasament iesean.

Sotii T. sunt surdo-muti dar au trei copii perfect normali. Ei au locuit o perioada la parintii tatalui. Intr-un apartament cu doua camere stateau 11 persoane (bunicii copiilor si fratii tatalui cu familia). Datorita conditiilor improprii, parintii au fost nevoiti sa interneze copiii la un centru de plasament din Iasi. Copiii erau vizitati frecvent, iar la sfarsit de saptamana erau luati acasa la bunici. Aici nu aveau unde sa doarma in conditii civilizate si nu de putine ori dusumeaua camerei a tinut loc de pat pentru ei. Pe langa situatia dificila a lipsei locuintei, tatal a fost disponibilizat, iar mama copiilor cauta disperata un loc de munca, dar avea mari greutati datorita imposibilitatii de a comunica fara interpret. Familia se descurca din ce in ce mai greu cu cresterea copiilor si, dupa multe ezitari, cu inima franta de durere, a hotarat sa interneze copiii la un centru de plasament pana la rezolvarea problemelor. Au trecut sase ani, timp in care sotii T. au incercat prin toate modalitatile posibile sa-si gaseasca un spatiu de locuit. Au facut nenumarate demersuri la Asociatia Surzilor si Primarie. Totusi, nu au obtinut nici un sprijin deoarece DAFIS a refuzat acordarea unei locuinte pentru ca tatal are peste 35 de ani, nefiind indeplinita deci una din conditiile impuse pentru acordarea locuintei sociale. "De cand si-au internat copiii, ambii parinti au o stare emotionala instabila, plang foarte des si aveau sentimente de vinovatie, culpabilizandu-se pentru ca nu pot sa-i tina acasa. Cu sprijinul organizatiei noastre, cei trei copii au avut sansa de a reveni definitiv in familie", a precizat Mihaela Pintilie, asistenta sociala a Organizatiei World Vision care s-a ocupat de reintegrarea familiala a copiilor.

Ajutorul din partea semenilor poate preveni o drama familiala

Cu ajutorul acordat de fundatie, Stefan si-a gasit un loc de munca destul de bine platit. El lucreaza ca lacatus mecanic, iar la locul de munca este apreciat ca un om harnic si muncitor. Mama munceste si ea iar banii le ajung pentru a-i ingriji cum trebuie pe cei trei copii. In urma cu opt luni, fundatia i-a ajutat sa inchirieze un apartament, platind intretinerea pentru trei luni. Din pacate, pe 1 aprilie, expira contractul de inchiriere a locuintei. Familia va trebui sa se mute deoarece proprietarul refuza cu indarjire sa le mai inchirieze locuinta. Problema cu care se confrunta (cea tinand de handicapul fizic) le genereaza greutati legate si de spatiul de locuit. Neavand locuinta proprie, ei sunt nevoiti sa stea cu chirie. Tocmai lipsa capacitatii de comunicare este cauza schimbarii locuintei, problema care creeaza o stare permanenta de criza si incertitudine fata de ce le rezerva viitorul. Adrian, ca si fratii sai, este elev la Scoala nr. 24, fiind un elev bun. De mai multi ani, el canta la flaut si este component al unui club de pantomima. "Ma descurc foarte bine de cand am fost luat acasa. Unii mai radeau de noi ca eram de la casa de copii dar acum, cei din camin au ciuda pe noi ca nu mai stam acolo. Si ei au parinti dar nu vor sa-i tina acasa", ne-a povestit Andrei, disperat si implorand din priviri ajutorul necesar pentru ca parintii sa nu-i mai dea la centrul de plasament. Ceea ce le lipseste foarte mult copiilor este un televizor, pentru ca linistea prea mare, generata de comunicarea prin semne, le creeaza o stare de disconfort. "Nu conteaza ca muncim de dimineata pana noaptea, daca suntem impreuna cu copiii nostri. Am dori o casa a noastra sa nu mai depindem de nimeni", a spus prin semne, plangand, Stefana.
Sprijinul acordat de World Vision prin serviciul de consiliere profesionista realizata impreuna cu un specialist in limbajul semnelor si sprijinul financiar lunar nu este suficient pentru a facilita obtinerea unui spatiu de locuit sigur. In acest sens facem un apel la spiritul crestinesc si respectarea dorintei parintilor de a sta impreuna cu copiii lor, de a contribui financiar la strangerea fondurilor pentru cumpararea unei locuinte. Contributia, oricat de mica, poate readuce speranta in aceasta familie mult incercata. Daca cineva doreste sa ajute aceasta familie pentru a nu se destrama, se poate adresa Organizatiei World Vision, strada Titu Maiorescu nr. 7 sau la telefon 211998.
Cristian DONOSE
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1448 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018095 (s)

loading...