News Flash:

Magie, teatromahie, folie

24 Mai 1999
1208 Vizualizari | 0 Comentarii
Esti la Iasi. Dar petreci, cumva, ca la Globus. Precum sint momente cind parca te-ai gasi in La Mama. Puterea vrajita a scenei de-a te catapulta eidetic in timp si nonteritorialmente in spatiu. Peripetii in picaj, paradoxuri scaparatoare, avalansa de vorbe de duh, pirotehnie de aluzii, adevaruri, axiome, departajate in scene cloazonate. Deci ruptura totala cu triada aristotelica: unitatea de timp, de loc si actiune. O data cu intrarea in sala te afli partas la o amalgamare realitate-irealitate, adevar-oglindire, istorie-interpretare. Teatru in teatru. O trupa in exercitiul functiunii; altfel decit in Pirandello, decit in Cehov, Ionesco, O'Neill, Becket. Copyright-off off Broadway.
"Privitor ca la teatru tu in lume sa te-nchipui: joace unul si pe patru, totusi tu ghici-vei chipu-i, si de plinge, de se cearta, tu in colt petreci in tine si-ntelegi din a lor arta ce e rau si ce e bine". Iata-te-n vremea Elisabetei. La Londra. Unde troneaza Shakespeare. Magicianul inegalabil. Inspiratul ce n-a fost in trecut, repovestitorul scaparator, plamaditorul de metafore fara moarte. Nu-i mare lucru de Englitera unei vremi famelice de valori, dizarmonios contruita, invrajbita, saraca, instabila, precara, marginala, izolata, confuza. Dar Elisabeta nu doarme. Nu indarapteaza, e barbata, tenace, atoasa, frematatoare, isteata, indracita, robace, culta, aplicata, practica, pragmatica, staruitoare, imbatabila in ce pune la cale. E ca furnica. Ori ca albina. Ori ca o torcatoare neobosita. Are contemporani fabulosi. Potrivnici temuti. Asupra-i planeaza continuu adversitatea. N-are aliati. Filip al II-lea intentioneaza s-o spulbere. Care nu-i sigur. Ci cu intregul catolicism. Cum sa-i tii piept unui asemenea adversar, in al carui imperiu soarele nu apune vreodata? Reusi-va performanta de-asi pastra tronul? De-a face fata situatiei? De-a se salva de la falimentul istoric, ca atitea capete incoronate care au precedat-o, lung sir de aventurieri singerosi, paranoici, nefasti, despotici, demonici? Toarce intrigi, toarce actiuni, toarce contracapcane mestesugite, toarce stratageme neasteptate care-o fac sa iasa cu bine din toate pericolele ce ameninta domnia sa-i surpe. E o politiciana de clasa. Crede cu tarie in ea. Crede in ceruri. Crede in suveranitatea binelui. E umana, contradictorie, semeata, dominatoare, transanta, ductila, cameleonica, indetectabila, superioara prin forta persuasiunii tuturor celor ce-o secondeaza, c-un cap peste toti cu care intra in ecuatie. Vazuta ca o lupta a interpretei cu interpretata, conduita protagonistei e intropatica, simti ca actrita si-a asimilat personajul, ca-i o elisabeta, ca s-a trans-mutat in cea pe care-o transmite convingator salii, capacitata vizibil de magia emanata de jocu-i. Ceea ce nu inseamna ca nu se distanteaza. Ca nu se delimiteaza. Ca nu se disjunge. Ca nu se ia in raspar. Ca nu se autoscopeaza. Asisti la o reprezentatie. In care o trupa e pusa sa se manifeste. Teatru despre teatru. Te afli ca intr-un joc de oglinzi, una vezi dintr-un unghi alta afli doar de-ntorci capul. Si-atunci? Unde-i adevarul? In ce vezi? In ce-auzi? In ce se spune? In ce se contesta? In cum se interpreteaza? Tot acest derutant joc de idei, schimb de replici, treceri de la o realitate la alta, aceasta vasta panorama in spatiu, aceasta succesiune in timp da densitate desfasurarii dar si deruteaza concluzionistic. Centrul de greutate se muta continuu. Esti mereu in alt loc. Te afli in ambiante diverse. Asisti la scene ce-ti fac parul maciuca. Actori dar si interpreti. Conduite contradictorii, evolutii zigzagulate, rasturnari de situatii dramatice. Pay attention. Trecerile-s iuti, salturile-n timp derutante, locul actiunii se permuta des si variat. Rechizita minimala. In prim plan eideticul; imaginarul; mentalul; sugestia; pretextul. Curgerea scenica-i framentara. Miezul faptic isi schimba mereu traiectoria. Deci agilitate cit mai multa mentala de vrei sa te-apropii de ce se petrece. Intimplari felurite. Intimplari pe placul multimii. Ce vrea bilci, vrea feerie, vrea amploare, vrea diversitate, vrea variatie. Pe masura exigentelor unui public pestrit, avizat, exigent, natural, orasenesc, populist, elitar, eclectic ca gust, exigent ca pretentii. Pata Sola-i comperul. E cabuterul. E Puck. E stafeta ce face mixajul dintre adevar si iluzie. Dintre real si fictiv. Dintre reprezentant si reprezentare. Cea prin care dispararea capata unitate, succesiunea se-ncheaga, actiunea inainteaza, naratia capata alertete. Ticluita sa placa Petronela Grigorescu stilizeaza cariatidic, functional, autentic, convingator, catalitic, capacitant o partitura cu rezonante multiple. E feminina, e sexy, e molcoma, e picanta, e scenica, nuantata, atragatoare, ingenua, incendiara, e inspiratoare de meditatii pe teme legate de teatralizarea datelor naturale ca mijloc de aprofundare a subterfugiilor artei. Veritabile sorciare! Ti se pirograveaza-n memorie. Elisabeta-i un caz. Un amalgam de contraste. O natura speciala. O aleasa. Un mare om. O eponima regina. Scindata launtric. C-un psihic contradictoriu. Confruntata cu situatii ce cer abilitate diplomatica maxima, e-n lupta cu omologi versati, machiavelici, expansionisti, ce intentioneaza s-o spulbere de pe tron, prilejul sa se iveasca. Mihaela Arsenescu-Werner caligrafiaza variat, nuantat, eclectic, antinomic, sinuos succesiunea de ipostaze cu care se identifica. S-a rasfatat in chip de femeie, a glumit cu ea insasi printre supusi, s-a badaranit ca o bastarda, s-a mojicit ca o tudora, a tinut capul sus ca o aleasa a sortii, a nuantat intropatic situatii psihologice de extrema finete. Cum laudae. Elena Burdujan e o Caterina de Medicis de haute taille. Luminoasa, renascentista, rascolitoare, machiavelica, ponderata, ironica, detasata, duplicitara, alunecoasa, dentitie diamantina, farmecul peninsular intr-un exemplar de elita. In Lazarus Tucker Emil Coseru sparge cofrajul celorlalte doua aparitii (Leicester, Burghley), iese prin tavan, da pe de laturi, muta centrul de greutate, rupe ritmul, ataca dezlantuit, se depaseste pe sine. S-a slobozit. E neasteptat. Piramidal. Incredibil. Stralucit. Nec plus ultra. In Mus Catinca Tudose coregrafiaza o pantomimada de-o vivacitate insolitanta, naucitoare, ultraberbanta, exploziva, ampla, frenetic, contaminanta, stralucitoare, datatoare de delicii la scena deschisa. Se agita, se invirte, se cabreaza, se ia in raspar, numai ca nu se da peste cap, incolo-i o colombina odajduita pantalonesc ce-o face de nededublat - traiasca excentricii dar si ex-orbitantii, ii urmaresti picanteriile fascinat de cit de fantezist si le concocteaza. Radu Ghilas subsumeaza pertinent pe un atribut personal - inteligenta privirii. Spune cu ochii mai mult decit contin replicile. Una gindeste, alta arata. E perfid. E senin. E resemnat. E ascuns. E blind. E umil. E destoinic. E inconturnabil. Stie sa taca. Stie sa se lase nedreptatit. Stie sa se reprime. Stie sa nu-si iasa din carapace. Toate acestea il fac puternic ca politician, ca personaj, ca destin. Iar ca interpret-peremptoriu.
Une soiree gagnee de-ar fi sa concluzionam. A te lua la trinta c-un text palpitant e, regizoralmente vorbind, un act de bravura. A monta dupa el o varianta capacitanta un merit. A-ti pilota interpretii catre performante notabile, o victorie. Spectacolul se vrea a fi si-un remake. Un act de restituire al unei tinere regizoare care vazind in '74 textul lui Paul Foster la Bulandra a trait bing-bangul mirajului rampei. Drept care s-a canalizat catre teatru. Ca la zece ani de cariera sa atace partitura la rindu-i. Un vis implinit. O ocazie fericita de-a se desfasura ca mizanscenista. Minuieste iluzia. Minuieste dezinvoltura. Vede acut. Vede caleidoscopic. Vede succesional. Vede vajnic. O stimuleaza necunoscutul. O cheama indehiscenta. Personalitatile mari o fac sa palpite. Amalgameaza alchimic. Stop-cadreaza sagace, se pondereaza, nu forteaza efectele, are nerv, nu ingroasa decit in limite rezonabile. Stie a se inchina la valori. Nu-si ignora inaintasii. Ii face placere a-si aminti de ce-a fericit-o. Se plimba prin spatiotemporal cu aplomb, perspicacitate, dezinvoltura. Da savoare imaginii. Acorda detaliului accente plasticizante. Ofera copioase delicii. Bagheta o asculta, scena i se supune. "Nimeni in istorie nu a izbutit mai mult" (Irina Popescu Boieru) - Mutatis-mutandis.
Eugen ANDONI
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2178 (s) | 35 queries | Mysql time :0.025650 (s)